Pro
Televizorul LG LA6200 LED LCD are ecranul stilizat, subțire, atractiv cu ramă îngustă și picior pivotant, elegant; un TV Smart puternic și adaptabil; culori clare și ecran omogen; și este compatibil 3D, având și patru perechi de ochelari incluse.
Contra
Calitate generală a imaginii este sub medie, cu tonuri luminoase de negru, procesare video mai slabă decât la un televizor obișnuit de „120Hz” și o imagine mediocră într-o încăpere luminoasă; calitatea imaginii 3D este surprinzător de slabă; meniul Smart este aglomerat.
Concluzia
Televizorul din gama medie LG LA6200 LCD LED punctează la capitolul aspect și smart, dar pierde mai multe puncte datorită calității imaginii sale.
Având în vedere competiția acerbă de pe piața televizoarelor HD de nivel mediu, în care profiturile sunt chiar mai mici și mai „subțiri” decât ecranele LCD, nu este suficient ca aparatul să fie frumos și să aibă o mulțime de funcționalități. Este nevoie de o imagine excelentă, la un preț convenabil, dacă vrei să fii remarcat.
LG LA6200 arată foarte bine când este oprit, având în vedere designul modern, subțire, agresiv, de culoare argintie și este la fel de bun pe hârtie, având multiple dotări Smart TV și funcție 3D. Performanța sa, însă, este altceva. Calitatea imaginii LA6200 este mai slabă, față de cea a altor aparate din această gamă de preț, cum ar fi LCD-urile Samsung și Panasonic E60 LED, și nici nu se poate compara cu cea a unor plasme mai scumpe sau chiar a unora ieftine, cum ar fi Panasonic S60.
Dacă îți place cum arată și ce funcționalități are, în special dacă îți vei cumpăra o telecomandă opțională cu controler de mișcare, atunci poți să-i acorzi încă o șansă lui LA6200. Totuși, majoritatea celor care doresc televizoare în această categorie de preț, pot să obțină mai multe beneficii de la alte modele.
Informații despre serie: am evaluat direct modelul LG 47LA6200 de 47 inch, dar această recenzie se aplică și aparatelor care au alte dimensiuni ale ecranului, din cadrul acestei serii. Aparatele din această serie au specificații identice și, conform producătorului, ar trebui să aibă o calitate identică a imaginii.
Aspect
Televizoarele LG de anul acesta punctează foarte bine la capitolul stil, iar forma lor elegantă este preluată încă de LA6200. Rama subțire a ecranului, de culoare argintiu-închis, este flancată în ambele părți de benzi negre, iar marginea striată a cadrului se vede foarte bine, atunci când te uiți din profil. La fel și grosimea televizorului; fiind un ecran pe bază de LED, este mai luminos, comparativ cu modelele care au iluminare de pe margine.
Din punct de vedere al designului, piciorul televizorului este un alt punct forte. Acesta suspendă ecranul deasupra și nu mai există alte conexiuni în afara acestuia, ceea ce-i conferă un aspect modern, plutitor. De asemenea, acesta permite o pivotare bună a televizorului.
Spre deosebire de televizoarele scumpe produse de LG, 6200 nu este livrat împreună cu telecomanda de de recunoaștere a mișcării gen Wii-remote (deși poți s-o comanzi, ca accesoriu, la prețul de 4-500 RON). În schimb, primești telecomanda standard cu mai multe butoane, pe care LG o livrează de câțiva ani. Deși aceasta este mai mare decât cele moderne, am apreciat aspectul robust al telecomenzii și accesul direct la numeroase funcții, cum ar fi meniul de setări, care lipsește de pe controllerul de mișcare.
Pe de altă parte, meniurile inteligente ale LG sunt mult mai greu de selectat fără controlul mișcării. M-am enervat că a trebuit să fac foarte multe click-uri pentru a putea să selectez comenzile, iar configurarea ecranelor personalizate a fost deosebit de obositoare. Cu toate acestea, oricum, mulți utilizatori preferă să folosească doar o singură telecomandă universală, așa că ei nu ar utiliza un controller de mișcare.
Caracteristici
Așa cum am menționat mai sus, 6200 folosește iluminare LED „directă”, astfel încât este mai puțin costisitor și mai gros decât modelele tradiționale cu LED-uri luminate la margine, cum ar fi seria LA6900 a lui LG. O altă diferență între cele două este că 6200 nu are sistemul local de luminozitate (dimming) „LED +” LG – deși, având în vedere performanțele mediocre pe care sistemul le-a avut la LA8600, proprietarii LA6200 nu au prea multe motive să fie supărați.
În afară de Smart TV, 6200 oferă o serie de accesorii de nivel mediu, împreună cu televizoarele LG mai puțin costisitoare. Una dintre cele mai evidente este specificația „120Hz”. Spre deosebire de modelele de anul trecut, cum ar fi LM6700, LA6200 este capabil să netezească imaginile, adică să folosească ”Soap Opera Effect”.
Această capabilitate, precum și cea de a arăta corect sursele filmate, reprezintă caracteristicile unui televizor modern de 120Hz dar, pe de altă parte, acesta oferă mediocra rezoluție de mișcare a unui televizor de 60Hz.
Am solicitat LG să clarifice dacă ecranul este, de fapt, de 120Hz sau 60Hz și, după ce vom primi răspuns, vom actualiza această recenzie.
O altă îmbunătățire este 3D care, ca de obicei, în cazul LG, înseamnă 3D pasiv. LA6200 este unul dintre cele mai ieftine televizoare cu această funcție, iar costul este mult mai mic decât cel al celor mai scumpe televizoare LCD cu LED care au 3D activ, cum ar fi Samsung UNF6400. Cel mai mare avantaj față de 3D activ este faptul că ochelarii sunt ieftini, ușori, iar LG include patru astfel de perechi în colet. Dacă vrei să afli mai multe detalii, consultă ghidul nostru pentru TV 3D.
Smart TV
Deși îi lipsește telecomanda sensibilă la mișcare, camera și controlul prin voce, în rest, LA6200 este echipat cu aceleași suplimente de tip Smart TV, care sunt incluse în emblematica serie 8600. Din moment ce telecomanda pentru mișcare cu control prin voce este opțională (nu, nu am testat-o cu acest televizor) și poți adăuga o cameră pentru Skype, 6200 poate să se apropie și mai mult de funcțiunile emblematicei serii. De asemenea, beneficiază și de un procesor dual-core.
Fără telecomanda de mișcare, totuși, funcționalitățile Smart ale LG-ului sunt mai modeste. Interfața principală este destul de aglomerată și plină de pictograme și, chiar dacă prezentarea este suficient de clară, navigarea prin aceasta poate fi obositoare și necesită mult prea multe clicuri. Un șir de iconițe funcționale și de aplicații sunt aliniate, în partea de jos, sub o serie de „carduri”, dintre care trei apar simultan pe ecran. Primul card are o fereastră în care este prezentată, în timp real, redarea pe funcția respectivă, dispusă deasupra unei reclame de dimensiuni egale. Ei, cel puțin aici nu există reclame.
Următorul card prezintă servicii „premium”, care includ implicit Netflix, Hulu Plus, YouTube, MLB TV și alte canale cunoscute. Selecția de aplicații LG rămâne cu un pas în spatele celor de la Panasonic și două în spatele celor de la Samsung, lipsind atât Amazon Instant Video, cât și HBO Go. Dacă exceptăm adăugarea Pandora și Crackle, lista de aplicații cunoscute disponibile este aceeași ca anul trecut.
O serie de alte „carduri” sunt disponibile în mod implicit, inclusiv On Now, My Interests (cu vreme și știri din maxim trei domenii), Smart Share (acces la dispozitive mobile, DLNA și media USB), 3D World (brevetată de LG, aplicație 3D la cerere, relativ stabilă), Smart World și Game World (aplicații).
Poți să reordonezi cardurile și poți crea unul personalizat în baza celor din rândul de jos, pe baza shortcut-urilor și a aplicațiilor instalate (care pot fi, și ele, reordonate). Nu poți șterge, totuși, și nu poți schimba ordinea celor Premium sau fereastra/reclama de introducere care apare. Întreaga interfață se poate personaliza și se poate ajusta, în privința formei și funcției – mai bine decât Panasonic, chiar și fără telecomanda LG, dar nu este la fel de bună ca cea de la Samsung.
Controlul casetei prin cablu și controlul vocal
Opțional: Când am revizuit LA8600, am testat sistemul On Now al LG cu controlul prin cablu al casetei, care permite televizorului și telecomenzii de mișcare să îți controleze direct caseta, într-un mod simplu și chiar îți oferă o alternativă la navigare și căutare a conținutului TV în direct și programat, ceea ce mi-a plăcut foarte mult.
LA6200 are și o aplicație On Now, dar numai telecomanda opțională Magic Motion, care costă 80 USD, oferă opțiunea de control prin cablu a casetei. On Now este aproape în totalitate inutil, întrucât nu are posibilitatea de a schimba canalele de pe casetă.
Telecomanda opțională are, de asemenea, posibilitatea de a permite televizorului să accepte comenzi vocale, dar și să efectueze căutări vocale.
Din moment ce nu am testat LA6200 cu telecomanda pentru mișcare, nu pot spune cât de bine funcționează aceste accesorii la televizor – și presupun că nu sunt la fel de bine integrate ca la seria LA8600.
Așa cum te-ai aștepta, dacă folosești telecomanda standard, browserul web din LA6200 este enervant și frustrant de folosit. Pe LA8600 răul a fost doar înjumătățit, datorită telecomenzii pentru mișcare, dar fără aceasta, browser-ul LA6200 ar trebui folosit doar în situațiile disperate.
Setările pentru imagine: Așa cum ne-a obișnuit LG, versiunea de buget, LA6200, are practic același nivel de dotări ca varianta mai scumpă, LA8600, și este destul sau chiar mai mult decât ai putea avea nevoie. Există două moduri Expert, pe lângă numeroase alte setări care se pot face.
Ajustarea tonurilor de gri în 20 de puncte este prea mare în opinia mea (prefer 10 puncte) și nu a funcționat bine în timpul testării. Sistemul de gestionare a culorilor a funcționat OK, dar nu este atât de important, deoarece culorile redate cu ajutorul setării din fabrică au fost de înaltă calitate. Controlul complet al opțiunilor de imagine este disponibil și pentru streaming video.
Conectivitate
există multiple porturi în spatele lui LA6200, trei pentru dispozitive HDMI și 3 pentru USB. Există, de asemenea, o combinație de intrare video compozit/component (trebuie să alegi doar una!) pentru surse analogice. Așa cum era de așteptat la acest nivel, nu există o intrare analogică tip VGA.
Calitatea imaginii
Din ceea ce am văzut până acum la televizoarele din 2013 ale celor de la LG, compania nu a făcut pași importanți în îmbunătățirea punctajelor slabe obținute în 2012. LA6200 suferă din cauza unuia dintre cele mai luminoase tonuri de negru pe care le-am testat anul acesta, ceea ce face ca imaginea să pară spălăcită și, ca de obicei, îi afectează „pop-ul” și contrastul.
Aparatul nu oferă rezoluția de mișcare așteptată la un televizor de 120Hz, iar 3D-ul a fost surprinzător de dezamăgitor. Precizia și uniformitatea culorilor sunt destul de bune dar, per total, 6200 se situează încă sub majoritatea competitorilor.
Nivelul de negru: în recenzia mea, doar Toshiba a produs o nuanță de negru așa de slabă ca a LG LA6200 – restul televizoarelor au fost, într-o măsură mai mică sau mai mare, cu tonuri mai închise de negru sau aproape de negru complet și, prin urmare, mai puternice și mai realiste. În „Drive”, în timp ce șoferul o duce pe Irene la slujba ei de seară (capitolul 6), subtitrarea oferită de 6200, bordul umbrit al mașinii și silueta capului lui Irene dădeau senzația unei imagini spălăcite și mai puțin realiste.
Drept urmare, umbrele păreau nerealiste, dar cel puțin nu le lipseau detaliile. Părul lui Irene și cutele puloverului, precum și chipurile celor doi, erau la fel de detaliate pe cât mă așteptam, în ciuda nuanțelor de negru mai deschise, depășind, de exemplu, Toshiba și Samsung.
Precizia culorii
LG a avut puține probleme în privința preciziei, apropiindu-se extrem de mult de culorile de referință în măsurătorile noastre și confirmând numerele sale stelare în programele obișnuite. Fața palidă a lui Irene la petrecere (36:31) arăta bine, echilibrată și neutră, fără ușoara influență roșiatică a modelelor Samsung și Vizio, sau ușoara tentă verzuie a lui Panasonic S60.
Am observat ceea ce părea o ușoară tentă de albastru în zonele luminoase, cum ar fi chipurile celor doi din dialogul de la restaurant (45:58), dar asta nu se putea observa decât la o comparație directă între cele două dispozitive.
Așa cum era de așteptat, datorită nivelelor sale slabe de negru, saturația este un punct slab. Chiar și Toshiba a îmbunătățit mai mult pop-ul și impactul și, în plus, culori mai luminoase precum roșul rochiei și ambalajul viu colorat din spatele capului păreau oarecum estompate pe LA6200. Toate celelalte televizoare, cu excepția E60, aveau o culoare mai plăcută și mai bogată decât cea a LG-urilor.
De asemenea, am apreciat că umbrele și zonele negre nu aveau nuanța albăstruie pe care am văzut-o pe unele dintre LED-uri, în special la Panasonic E60.
Procesare video
LG LA6200 a obținut note decente la această categorie, cu o un singură excepție. Așa cum mă aștept de la un TV ce redă la 120Hz, acesta a livrat cu succes calitatea filmului de 1080p/24. Pentru a obține aceasta calitate, va trebui să ajustezi setarea TruMotion pe Off și să te asiguri că Real Cinema este pornit.
Întrucât TruMotion nu afectează rezoluția de mișcare, un observator care nu dorește să introducă netezirea, ar trebui probabil să lase LA6200 cu această setare. Dacă te interesează, setarea utilizatorului cu lipsa trepidațiilor pusă pe minim nu conduce la o cadență corectă; în schimb, există o serie de opriri care amintește de reminiscența setării de tip 2:3.
De asemenea, așa cum este de așteptat, seria 6200 este capabilă să introducă efectul de Soap Opera (netezire), dacă dorești. Este cea mai vizibilă în setarea Clear și cu foarte puțin mai vizibilă în Smooth și apreciez faptul că, anul acesta, LG îți permite să adaptezi cât de mult vrei efectul pe care îl dorești printr-o opțiune de setare în 10 pași.
Așa cum am observat la TV-ul LA8600, există o evoluție îmbucurătoare de la 0 la 10, ceea ce face ca acest control să fie la fel de eficient ca cel de la Samsung – singurul producător concurent care oferă o netezire reglabilă, setată de utilizator.
Netezirea nu a fost la fel de bună ca la Samsung, E60 sau LA8600, toate oferind mai puține dâre și efecte de ondulare nefirești (secvența din magazinul alimentar de la 15:29 fiind un bun exemplu), dar măcar există, dacă ai nevoie.
Până acum este de bine, deci ce-i reproșez? Prin faptul că se comportă ca un televizor de 120Hz în testele de mai sus, LG LA6200 are rezoluția de mișcare a unui televizor de 60Hz. În testul nostru, toate setările TruMotion au oferit același rezultat slab de aproximativ 300 de linii.
Acestea sunt performanțe mai slabe decât la Samsung UN6400 și Panasonic E60, ambele fiind televizoare de 120Hz. Dacă ești sensibil la estompare – ceea ce din experiența mea este destul de dificil de observat în majoritatea programelor din grilă – poate dorești să eviți acest LG.
Întârzierea imaginii în modul game, pe televizorul LA6200, a fost de 44,2ms, un rezultat remarcabil. Redenumirea unui port de intrate „PC” , un truc care funcționează pe unele televizoare LG pentru a reduce întârzierea, nu a avut niciun efect pozitiv asupra LA6200.
Uniformitate
Mulțumită, fără îndoială, din nou luminii de fundal cu LED direct, 6200 nu a arătat nici o zonă de încălzire pe parcursul materialului video întunecat. Marginea casuțelor pentru subtitrare de-a lungul părții superioare și inferioare a părut foarte ușor strălucitoare, dar se putea observa doar dacă te uitai foarte atent.
În timpul scenelor complet întunecate, ecranul nu a arătat niciuna din tonurile înnorate văzute la Samsung și nici efectele înfloritoare ale lui Vizio. Zonele luminoase erau tot uniforme.
Vizionarea din unghi elimină zonele de negru mai mult decât la Samsung și E60, dar a menținut fidelitatea culorii ceva mai bine egalând, la acest capitol, Vizio, Toshiba și LA8600.
În lumină puternică: 6200 a fost mediocru sub acțiunea luminii, iar cea mai mare slăbiciune a avut din nou legătură cu nuanțele de negru. Imaginile întunecate arătau și mai estompate decât pe oricare dintre celelalte (cu excepția Panasonic S60), lăsând imaginea fără impact. Reflecțiile nu au fost groaznice, ba chiar mai bune decât pe multe dintre televizoarele competitoare, dar ecranul semi-lucios al 6200-ului nu a reușit să le estompeze la fel de bine ca un televizor mat adevărat.
Calitatea sunetului: în testul efectuat, LG nu a fost cel mai slab la calitatea muzicii, dar nu a excelat. Atât LA8600, cât și UN6400, l-au învins, iar S60 a fost de departe superior. Pe melodia „Red Right Hand”, 6200-ul suna înfundat, oarecum lipsit de frecvențe joase, instrumentele individuale precum talgerele aproape că dispăruseră, iar vocea lui Nick Cave nu avea nici măcar inteligibilitatea oferită de Toshiba, cel cu sunet urât.
Doar E60 sună și mai rău, deși Toshiba avea performanțe slabe, de asemenea. Dialogul din „Misiune Imposibilă 3” a fost mai bun, dar odată ce au început secvențele cu explozii, nu a existat nicio senzație de dinamică – camionul în mișcare, claxoanele și geamurile ce explodau erau mai înfundate ca pe celelalte modele.
3D
LA6200 a oferit cea mai proastă calitate a imaginii 3D pe care am văzut-o la orice televizor. Ca model pasiv, m-am așteptat la un fel de performanță, așa cum sunt LG-urile și Vizio-urile echipate pasiv: o imagine relativ strălucitoare, aproape complet lipsită de crosstalk – acea imagine dublată, uneori numită „ghosting”, care apare ca un contur pentru multe obiecte de pe ecran. Crosstalk-ul este o problemă majoră la multe televizoare 3D active, dar acesta este primul model pasiv pe care l-am văzut, care are această problemă, într-o măsură atât de mare.
Și crosstalk de pe LA6200 este destul de rău. În timpul filmului „Hugo” am văzut imaginea dublată nu doar în scenele mele preferate de testare a torturii – mâna lui Hugo în timp ce se apropia de șoarece (5:01), cuiele de reglare de la chitară (7:49) și chipul câinelui în timp ce îl privește pe inspector, în trecere (9:24) – dar puțin și în alte părți din film. A fost semnificativ mai rău decât la oricare dintre cele două televizoare 3D active din test, Samsung UNF6400 și Panasonic TC-PST60 și niciunul dintre acestea nu excela.
Desigur, în comparație cu Vizio și LG LA8600, care esențialmente nu au crosstalk, LA6200 arăta și mai rău. Nici o ajustare pe care am încercat-o nu a rezolvat problema și nici nu a redus-o semnificativ. LG-ul ieftin suferă de problemele tipice altor televizoare pasive, cum ar fi Vizio și LA8600, și anume structura liniilor și, uneori, mișcarea colțurilor fără formă regulată. Prima problemă a fost vizibilă în special pe fețele strălucitoare pe fundaluri întunecate, de exemplu pe Hugo însuși la 6:11, 11:06 și 13:33 și chipul Isabellei la 17:06.
De asemenea, a fost vizibil de-a lungul altor margini, cum ar fi manșonul lui Méliès la 4:58. Liniile în mișcare erau mai rare decât în alte filme, pe de altă parte; primul exemplu pe care l-am văzut a fost marginea strălucitoare a papionului unchiului Claude (22:41), în timp ce vorbea cu Hugo. Am văzut și un exemplu de linii în zigzag, puțin mai târziu, de-a lungul colțului aflat pe diagonală, la piatra de mormânt de lângă tatăl lui Hugo (23:16).
Da, imaginea era destul de strălucitoare, culorile arătau bine, iar în timp ce nuanțele de negru erau mai slabe decât la celelalte televizoare, toate celelalte probleme erau mici în comparație cu crosstalk-ul. Ochelarii LG, pentru cât costă, se potrivesc bine și mi-au plăcut mai mult decât cei de la Vizio.
Citește și:
